|
|
 |
1. Carligul
Principalele elemente ale unui carlig sunt urmatoarele : paleta sau ochetul, tija, curbura, varful ai spinul.
Paleta este elementul care nu permite nodului facut pe tija carligului sa se desprinda de aceasta. Exista noduri care se preteaza mai bine pentru carlige cu paleta, altele pentru carlige cu ochet (an special cele pentru legarea muatelor artificiale).
Tija poate fi mai lunga sau mai scurta. In general, la pescuitul cu momeli vii care se anaira pe carlig (rame), tija este mai lunga pentru a permite anairarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurta (carlige numite 'italiene'), pentru a aine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini andreptaai an sus, pentru a aine bine momeala.
Varful carligului poate fi drept, andreptat spre tija carligului (numit ai "cioc de papagal" sau "italian"), sau spre exterior. Carligul cu varful andreptat spre exterior anaeapa mai uaor pestele, dar al ai scapa mai uaor, pe cand carligul cu varful tip 'cioc de papagal' anaeapa mai greu, dar reaine pestele mai bine.
Spinul are rolul de a reaine pestele odata anaepat. Nu trebuie sa fie nici prea ridicat, caz an care ar opune rezistenta la anaepare, nici prea apropiat de carlig, caz an care nu ai-ar putea andeplini funcaia de reainere a peatelui. Tendinaa, an condiaiile utilizarii tot mai mult a metodei 'catch and release', este de a pescui cu carlige fara spin, care ranesc peatele antr-o oarecare masura.
Materialele din care se face un carlig sunt dintre cele mai diverse, plecand de la fierul obianuit ai ajungand pana la aur (carligele trofeu, de colecaie). Carligul rezultat nu trebuie sa fie casant (an caz de agaaare pe fundul apei sa putem, antr-o oarecare masura, sa-l recuperam), dar nici prea maleabil, pentru a nu putea fi andoit de catre peate. O alta calitate a unui carlig este rezistenaa la coroziune, precum ai rezistenaa acestuia an cazul agaaarilor repetate pe fundul apei. In acest scop, dupa fiecare agaaare este bine sa verificam ascuaimea varfului carligului.
Poate cea mai importanta calitate a unui carlig este capacitatea acestuia, respectiv a varfului carligului, de a anaepa peatele. Verificaai la cumparare varful carligului miacandu-l pe pielea unui deget. Cel puain la carligele mici, varful ar trebui sa se agaae imediat de piele. Daca la celelalte elemente ale undiaei mai puteai face rabat la calitate, la carlige este bine sa alegeai ce e mai bun, an ciuda preaului mai ridicat.
Culoarea pe care o pot avea carligele are o gama destul de variata, cel puain an magazine (argintie, aurie, bruna, roaie, neagra, maro). Pe malul apei ansa, folosiai carligele care au o culoare cat mai apropiata de cea a momelii. Daca vedeai ca vecinii prind iar dvs. nu, culoarea carligului poate fi una dintre cauze.
Nu ancercaai sa ascuaiai un carlig al carui varf s-a tocit, chiar daca era unul "prinzator". Carligele fiind de obicei ascuaite pe cale electrochimica, pila sau amirghelul dvs. nu vor face decat sa-l strice ai mai mult. Mai bine cumparaai unul identic, mai ales ca preaul unui carlig nu este atat de mare an raport cu celelalte elemente ale unei undiae sau lansete.
Carligele se masoara an funcaie de distanaa dintre varful lor ai tija (deschiderea). Scara de masurare ancepe de la 26 (carligul cel mai mic), ajunge la 1 (carlig la care distanaa varf - tija este cam de 1 cm), dupa care se continua cu 1/0, 2/0..., ajungand la carligele pentru pescuitul peatilor oceanici (rechini, marlini). Carligele duble sau triple se folosesc de obicei la pescuitul peatilor rapitori, la echiparea linguriaelor artificiale, a woblerelor.
Autor : George Dascalescu. Publicat la 2002-01-09.
2. Momeli
''Larvele de libelule'' - Chironomus plumons
Autor : George Dascalescu. Publicat la 2005-01-01.
Denumite in mod eronat "larve de libelula", aceste larve apartin de fapt unor insecte numite tantarasi, din familia Chironomidae, familia Diptera. Din aceeasi familie fac parte si tantarii si mustele.
Biologie
Exista mai multe specii in cadrul genului Chironomus, variind in marime de la 2-3 mm pana la 20-30 mm lungime. Una dintre cele mai raspandite specii este Chironomus plumosus. Culorile variaza in mare masura in functie de mediul in care traiesc, intalnindu-se subspecii de culoare verde, maro si chiar neagra.
Pe parcursul dezvoltarii lor chironomidele parcurg trei etape, de larva, pupa si adult.
Larvele se dezvolta din oua minuscule, invelite intr-un material gelatinos. Au de obicei o culoare rosu aprins, datorata abundentei hemoglobinei din corp (schimburile de gaze cu exteriorul se realizeaza prin piele). Capul este negru avand ochi, antene si aparat bucal. Corpul este cilindric, impartit in segmente. Picioare au doar pe primul segment al corpului si pe ultimul. Larvele traiesc pe fundul lacurilor si al raurilor usor curgatoare, in locurile cu acumulare de material organic, in mal. isi construiesc in jur un adapost cilindric din secretii proprii de unde se hranesc cu materiile organice din apropiere.
Odata dezvoltarea larvara terminata, insecta se ridica la suprafata si se transforma in pupa. in acest stadiu insecta este cea mai vulnerabila, fiind o prada usoara pentru pesti si pasari.
Stadiul de pupa nu dureaza mult, insecta adulta parasind invelisul pentru a se ridica in aer impreuna cu mii de surate ale sale. in aer are loc si imperecherea, dupa care femelele revin la suprafata apei pentru a-si depune ouale.
Pescuit
Se pare, dupa rezultatele obtinute la pescuit, ca aceste insecte sunt deosebit de atragatoare pentru pesti. Speciile de pesti care prefera astfel de larve sunt indeosebi ciprinidele (babusca, rosioara, platica, obletele) dar si pestii rapitori in perioada de iarna (bibanul, ghibortul).
"Larvele de libelula" sunt extrem de fragile la folosirea lor la pescuit. Sunt subtiri, si nu se preteaza decat la carlige maxim numarul 12. Uneori chiar spinul carligului le deterioreaza, un carlig fara spin fiind chiar mai indicat. Marimea optima a carligului (din experienta personala) este 16-18. Prefer sa folosesc carlige de culoare rosie, care se camufleaza mai bine in buchetul de libelule, sau negre, de aceeasi culoare cu a capului libelulei.
Prinderea in carlig se face putin inapoia capului. Nu se insira pe carlig, precum rama, ci se prind transversal. De obicei se prind in carlig mai multe "libelule", in buchet.
Fiind foarte fragile sunt rupte de pesti cu mare usurinta. De aceea se prefera folosirea lor in sezoanele mai reci (sfarsitul toamnei - inceputul primaverii), cand pestii sunt mai putin activi.
"Libelulele" le gasim in malul de pe fundul baltilor putin adanci. Trecem cu o sita pe deasupra malului, luand putin si din acesta. Strecuram apoi bine si clatim in apa pana cand in sita vor ramane numai libelulele.
Fiind recoltate din apa, tot in apa e bine sa le pastram, impreuna cu mal din care le-am luat. Oricum, nu vor rezista prea mult. Pana la locul de pescuit le tinem in vata umeda invelita in hartie, totul asezat intr-o cutie de plastic cu capac, din care scoatem numai cate libelule ne trebuie pentru urmatoarea ora de pescuit. La pescuitul la copca, iarna, va trebui sa bagam cutia intr-un buzunar interior al hainei, pentru a nu ingheta .
Mamaliga pentru patraticav
Autor : Corneliu Leu. Publicat la 2003-08-20.
Ingrediente:
• apa 2 litri
• faina de porumb (malai) circa 1 kg
• faina de grau
• sofran
• atractant pentru pesti lichid - anason, vanilie, capsuni ...
Calitatea malaiului (granulatia) este esentiala pentru realizarea unor patratele bune de mamaliga. Dintr-un malai cu particule mari, cu tarate, vor rezulta niste patratele care se vor desface usor si ne vor lasa carligul gol, ineficient. De aceea primul lucru care trebuie facut este cernerea malaiului printr-o sita, cu cat mai fina cu atat mai bine.
Se pune apa la fiert, in am dizolvat sofranul, cam un varf de lingurita, precum si atractantul. Dupa ce apa da in clocot se pune malaiul, si se lasa sa fiarba circa 20-30 de minute. Cind mamaliga e aproape fiarta se amesteca bine cu facaletul.
Pana aici procedeul este identic cu cel al unei mamaligi obisnuite. Urmeaza insa faza a doua, menita sa le dea cubuletelor rezistenta si elasticitate.
Mamaliga obtinuta mai inainte o luam si o framantam cu faina de grau, pana capata consistenta unei plastiline. Formam apoi niste ''galusti'', ceva mai mari decat o minge de tenis, si le bagam in ciorapi de dama vechi, rupti (nu-i luati fara sa intrebati ca aveti scandal). Ciorapul are rolul de a nu lasa mamaliga sa se imprastie la fierberea urmatoare. Ciorapul de leaga in fata si in spatele galustii cu o ata. Pe un ciorap putem sa punem astfel 5-6 astfel de galusti, in sirag.
Punem din noua apa la fiert si cand da in clocot punem in ea galustile formate dinainte. Le lasam sa fiarba pana se ridica la suprafata, semn ca sunt gata (cam 10 minute). Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit. Cel mai bine se folosesc a doua zi, sa fie proaspete.
Pescuit la mare - momeli vii
Autor : Nicu Dumitrache. Publicat la 2003-04-30.
Daca va hotarati sa veniti la mare in concediu sau intr-o scurta vacanta nu uitati sa mergeti si la o partida de pescuit la malul marii pe digurile de protectie sau printre stabilopozii de beton. Pentru aceasta aveti nevoie de momeli artificiale sau de momeli vii. Cele mai des folosite sunt totusi momelile vii si din aceasta categorie fac parte rama de mare, garizii, scoica alba,si neagra, aterina, hamsia.
Rama de mare
Culoare: verzui inchis si maroniu.
Dimensiuni: 2-8 cm, poate ajunge si la 10 cm lungime.
Habitat: traieste in apa marii afundata in zonele nisipoase.
Pastrare: ramele se pun intr-o cutie se amesteca cu iarba de mare umeda se pastreaza la frigider sau intr-un loc intunecos si racoros timp de mai multe zile.
Cum o procuram: se intra in apa la adancimea de 60-80 cm.se sapa la cazma la adancimea de 10-20 cm. iar bolovanul de nisip se farama pe mal pentru a scoate rama intreaga ea rupandu-se foarte usor. Este poroasa si are foarte multe picioruse (cili).
Garizii de piatra
Culoare: verde deschis.
Dimensiuni:2-8 cm.lungime.
Habitat: traiesc in apa la mal langa pietre unde este iarba de mare.
Pastrare: garizii se pun intr-o cutie se amesteca cu iarba de mare umeda si se pastreaza la frigider maxim 12 ore sau intr-un loc racoros si intunecos maxim 6 ore.
Cum ii procuram: se prind cu minciogul la mal plasa avand ochiuri foarte mici.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi si hanusi de mare. De preferat a se pescui cand sunt vii. Acesti garizi se pot consuma si de catre om fierti si cu sare fiind foarte deliciosi.
Garizii de nisip
Culoare: galbui spre bej deschis.
Dimensiuni: 2-8cm lungime.
Habitat: traiesc in apa marii in zonele nisipoase.
Pastrare: garizii se pun intr-o cutie se amesteca cu iarba de mare umeda si se pastreaza la frigider maxim 24 ore sau se fierb in apa cu sare si se tin la congelator.
Cum ii procuram: plimbandu-ne prin apa cu minciogul plasa avand ochi foarte mic la adancimea de 20-100 cm.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi si hanusi de mare. Acesti garizi nu se consuma de catre om avand foarte mult nisip in ei.
Scoica alba
Culoare: alb.
Dimensiuni: cele mai mari exemplare ajung la 10-15 cm.
Habitat: traieste in nisipul de pe fundul marii.
Pastrare: carnea de scoica proaspata se pune intr-o cutie la congelator sau se fierbe in apa cu sare si se tine la frigider cateva zile.
Cum o procuram: se aduna dupa malul marii ea fiind adusa de curentii marinii si de valuri.
Folosinta: ca momeala pentru guvizii, hanusi de mare, stavrid.
Scoica neagra-idem ca la scoica alba.
Aterina
Culoare: alb verzui.
Dimensiuni: 5-12 cm.lungime.
Habitat: traieste in bancuri mari in apa marii.
Pastrare: la frigider, proaspata sau sarata in pungi de plastic.
Cum o procuram: se prinde cu plasele de pescuit (navoade) cu ochi foarte mic.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi, hanusi de mare, stavrid, cambula si pentru toate speciile de peste rapitor din mare. Se poate consuma si de catre om.
Hamsia
Culoare: alb-argintiu.
Dimensiuni: 5-10 cm. lungime.
Habitat: traieste in bancuri mari in apa marii.
Pastrare: la frigider proaspata sau sarata in pungi de plastic.
Cum o procuram: se prinde cu plasele de pescuit (navoade)cu ochi foarte mic.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi, stavrid, cambula si pentru toate speciile de pesti rapitorii din mare. Se poate consuma si de catre om.
Momeli naturale - coropisnita
Autor : George Dascalescu. Publicat la 2001-12-12.
Coropisnita este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al acesteia este depistat de catre "mustacios" de la mare distanta, si sunt locuri pe Dunare unde o coropisnita in carlig echivaleaza cu un somotei.
Cum o gasim
Cel mai adesea o gasim din intamplare, sapand dupa rame. Dar putem sa o cautam cu sanse mari in rasadnitele din gradinile de legume. Aceste rasadnite sunt cultivate primavara devreme pe un substrat de gunoi de grajd in care coropisnitele prefera sa ierneze datorita caldurii degajate. Prezenta coropisnitei se recunoaste prin micile ridicaturi la suprafata solului si dupa prezenta plantutelor ofilite care se smulg usor, acestea fiind retezate de la radacina. Uneori in noptile de vara o putem vedea zburand in jurul unui bec aprins.
Cum o pastram
A doua problema, dupa gasirea coropisnitelor, este pastrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri (acvariu vechi, galeata, etc.). Cu cat vasul este mai voluminos, cu atat "confortul" coropisnitelor va fi mai mare si implicit durata lor de viata in captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropisnita / un litru de pamant.
Pentru a nu se rani intre ele le vom taia cu o forfecuta varfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe labele in intregime fiindca vor supravietui mult mai putin.
Pamantul va fi umed si afanat, cel de la musuroaiele de cartita, de padure sau de gunoi fiind cel mai bun. La nevoie vom amesteca niste frunze in pamant normal. Vom amesteca de asemenea si cativa morcovi, tulpini si radacini de plante, cartofi, pentru hrana coropisnitelor.
Vasul cu coropisnite il vom tine cat mai departe de soare si caldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea, trebuie sa il tinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia sa descoperim ca o desi are un aspect atat de greoi, coropisnita poate totusi zbura.
Pana la locul de pescuit vom transporta coropisnitele intr-un vas mai mic, de genul unei galeti de plastic de 5 litri umpluta cu pamant reavan si cu frunze, cu capac prevazut cu gauri mici pentru aerisire. Vom avea tot timpul grija sa nu o lasam in bataia directa a soarelui si vom umezi din cand in cand pamantul, daca este nevoie.
Cum pescuim
Se foloseste pe carlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numarul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista mai bine in carlig, mai degraba o legam de tija acestuia, cu ata subtire, trecuta de cateva ori in jurul ei, decat sa o strapungem ca pe o rama.
Momeli naturale - viermusii
Autor : George Dascalescu. Publicat la 2001-12-12.
Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate in tot timpul anului, chiar si atunci cand alte momeli naturale nu au efect.
In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici.
Cum ii obtinem?
Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara.
Aveti nevoie de cateva cutii de bere si de niste pestisori de la partidele de pescuit anterioare. Taiati capacul unei cutii de bere si legati cutia de partea superioara cu o sarma. Cu ajutorul acesteia agatati cutia intr-un loc care sa nu fie in bataia directa a soarelui. Puneti in cutie un pestisor, de preferat cu burta deschisa. Mustele il vor repera imediat si isi vor depune ouale din care in 1-2 zile vor iesi viermusii. Pe masura ce acestia se maresc, dati-le sa manance cate un pestisor. Nu le dati mai mult decat pot manca intr-o zi, pentru ca pestisorul sa nu se strice si sa miroasa. Dupa 3-4 zile viermusii ajung la 5-6 mm lungime, dimensiune cu care se poate pescui cu ei.
Cum ii pastram?
In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua saptamani.
Momeli naturale - rama
Autor : Corneliu Leu. Publicat la 2001-10-26.
Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare. Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se recomanda ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat lasat afara se zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig.
Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un acvariu.
De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul in permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca sunt verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei. La 2-3 luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie.
Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara momeli.
Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap.
Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5 cm) si foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie schimbate.
Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame, dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija, deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame.
Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti.
Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta, supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului.
Momeli artificiale de iarna - marmusca
Autor : Corneliu Leu. Publicat la 2001-10-26.
Descriere
Una dintre cele mai cunoscute momeli artificiale folosite la pescuitul la copca. A fost inventata de pescarii siberieni, in incercarea de a imita miscarile unei insecte numita lataus.
Este alcatuita dintr-un fel de nasture de plumb, de marimea unui bob de fasole, care are pe mijloc o gaura dintr-o parte in alta, si un carlig turnat in acesta, la 90 de grade.
Tehnica
Pescuitul cu marmusca fiind un pescuit de finete, va recomand urmatoarea "lanseta". Manerul dintr-un bambus mai vechi, de 25-30 cm, in care se infige un varf de undita din fibra de sticla plin, fara gol in interior, de 40-50 cm. Pe acesta puneti in varf un inel dintr-un arc de pix. Pe manerul din bambus fixati o mulineta cu tambur rotativ mica, 5-7 cm diametru, sau in lipsa doua cleme pentru a inmagazina firul. Pe fir fixati o pluta mica (1 cm inaltime, 5 mm diametru, fara antena). Pluta se alege astfel incat sa nu suporte greutatea marmustei, si se regleaza la 1-2 cm sub oglinda apei. Va va ajuta mult la aprecierea miscarilor marmustei sub apa si la sesizarea muscaturii. Se alege o pluta fara antena, deoarece apa ingheata pe aceasta si dezechilibreaza pluta.
Pentru a spori atractivitatea marmustei, se infig in carlig 2-3 "larve de libelula".
3. Juvelnicul
Autor : George Dascalescu. Publicat la 2002-01-12.
Este o componenta e trusei pescarului indispensabila acestuia daca vrea sa se intoarca acasa cu pestii ... proaspeti. Poate fi facut din sarma (mai ales in Delta Dunarii, cu un astfel de juvelnic veti fi siguri ca veti gasi pestele pastrat in juvelnic peste noapte, si nu plecat prin gaura facuta de un sobolan de apa), nylon, ata pescareasca.
Daca doriti sa eliberati la sfarsitul partidei de pescuit pestii prinsi (desi cel mai bine ar fi sa-i eliberati imediat dupa ce i-ati prins si fotografiat), folositi mai degraba un juvelnic din nylon, cu ochiuri cat mai mici. Juvelnicele cu ochiuri mari fac rani la botul si inotatoarele pestilor.
In apele cu lipitori (mai ales lacurile pline de vegetatie), veti avea surpriza sa va descoperiti pestii morti din cauza atacului acestora asupra branhiilor. Solutia consta intr-un altfel de juvelnic, un sac din panza cat mai deasa. Acesta insa are dezavantajul ca nu permite trecerea decat intr-o masura destul de mica a apei.
Diametrul juvelnicului va fi in concordanta cu talia pestilor. Cu cat sunt mai mari, cu atat diametrul ar trebui sa fie mai mare. Bineinteles, niste pesti mai mici nu se vor simti deloc deranjati intr-un juvelnic mai mare.
Lungimea juvelnicului este importanta in cazul in care din anumite motive (mal inalt sau malos, intinsura) nu puteti ajunge la malul apei. Cu cat va fi mai lung, cu atat va fi mai usor sa le dati drumul pestilor 'pe topogan', fara sa va deplasati. O lungime care acopera cam toate cazurile ar fi 2-3 metri.
Intodeauna vom incerca sa punem juvelnicul intr-un loc cu apa adanca, ferit de bataia directa a soarelui, cu un curent de apa care sa permita improspatarea acesteia.
Indiferent de materialul din care este construit, un juvelnic necesita intretinere. Pe langa uscarea obligatorie de la sfarsitul partidei de pescuit, dupa indepartarea mucusului pestilor pastrati prin clatirea repetata in apa in care am pescuit, fiecare tip de juvelnic necesita intretinere specifica. Astfel, juvelnicelor din sarma li se va indeparta rugina si vor fi vopsite in fiecare iarna. Cele din ata vor fi verificate iar ochiurile putrezite vor fi refacute. Mai avantajos din punct de vedere al intretinerii este un juvelnic din fire de nylon.
4. Minciogul
Autor : George Dascalescu. Publicat la 2002-03-21.
Este o unealta ajutatoare pentru scos din apa pestele mai mare, care nu poate fi scos prin simpla tractiune a firului. Se compune dintr-o coada (maner), care poate fi si telescopica, si o plasa. La cele mai multe mincioguri, cadrul care sustine plasa este pliabil, pentru a fi mai usor de transportat.
Tehnica introducerii pestelui in minciog este simpla. Minciogul se aseaza intr-un loc cu apa ceva mai adanca (cat sa poata fi introdus sub peste), si nu se misca din acel loc decat atunci cand am adus pestele deasupra lui, cand cu o miscare rapida ridicam minciogul. Nu incercati niciodata sa urmariti pestele cu minciogul, nu veti face decat sa il speriati, si cu o ultima zvacnire va poate scapa.
De regula pestele se introduce in minciog de la coada, fiind tinut cu botul deasupra apei. Pentru pestii destul de mici fata de diametrul plasei minciogului, aceasta tehnica nu mai este atat de importanta, ei putand fi ridicati oricum. Atentie la pestii mai lungi (stiuca, somn), care nu 'incap' in minciog. Mai bine ii mai lasati 5 minute dupa ce considerati in mod normal ca i-ati obosit, si ii scoateti tinandu-i cu mana de opercule. Daca incercati sa ii scoateti cu un minciog prea mic pentru dimensiunea lor, in timpul zbaterii carligul se agata de plasa si buza pestelui se rupe imediat.
In mod normal coada minciogului are 1-1,5 metri, putand fi telescopica pentru un transport mai usor. Pentru pescuitul in raurile de munte, practicat din apa cu cizme izolante, coada minciogului este traditional mai mica, de circa 10-20 cm. La polul opus se situeaza minciogul pentru pescuitul cu undita rubesiana (9-14 metri), care are de cele mai multe ori o lungime a cozii de pana la 4 metri.
|
|
© 50.ro
Fa-ti cont! •
Despre sarcina, nasterea, copii •
Balti de pescuit • ADE 651 • anunturi gratuite • cauciuc • desene animate • sexualitatea adolescentilor 
